Despre Triunghiul lipsei de putere

Atunci cand vezi o situatie abuziva, imediat facem separearea intre VICTIMA si PERSECUTOR. Astfel avem o situatie duala (cel rau vs. victima) care este foarte usor de vazut. Astfel  este mai usor sa lucram cu aceasta situatie: nu sunt eu de vina si ei sunt cei care trebuie invinuiti. “Saracul de mine!”, “Ce mi-au facut mie! ”.  Nu pot face nimic despre asta! Si astfel din start renunt la intrega mea putere si posibilitatea de a face sau schimba ceva si astept cu mainile pe piept simpatia si compasiunea celorlalti cu care de multe ori ma hranesc nefiind in stare sa ma hranesc singur.

Persecutorul poate fi intangibil, ceva sau cineva despre care nu poate fi facut nimic (ca diavol/rau, destin etc) sau  tangibile, ca o persoana abuziva sau violenta.

Ia curaj sa fi responsabil si sa te uiti in interior pentru a realiza ce a facut acest lucru sa apara. A lua responsabilitatea asupra problemei este primul pas in a o rezolva. Astfel  iti recapeti puterea si tu esti in control.  In cazul in care nu faci acest lucru, nu va disparea niciodata si cu urmatoarea ocazie persecutorul te la lovi din nou.

Uitandu-ne din acest punct de vedere (cel rau vs. victima), exista doar o iesire pentru victima: sa devina mai puternica decat agresorul (devenind in cele din urma un alt agresor) si de multe ori cele doua roluri se schimba (din nefericire de multe ori victimele fac si ele acest lucru asupra altora).

De multe ori, sa devina mai puternici decat cei perceputi ca agresori este imposibil. (caci isi spun, „Este in destinul meu sa sufar pentru asta – cine poate lupta impotriva la aceasta?!)

Dezvoltand modelul tipului rau vs. victima, sa introducem un nou element, tipul cel bun, SALVATORUL. Modelul nostru se transforma acum intr-un triunghi, cu victima avand posibilitatile: sufera, devine rau sau devine bun (si in cele din urma ajuta pe altii sa lucreze si sa treaca peste abuz).

Acest model nu este inventat de noi si se numeste „Low Drama” sau „Triangle of Disempowerment” (Triunghiul lipsei de putere) si oamenii il joaca(mai mult sau mai putin) ori de cate ori interactioneaza cu… totul si toti de fapt.

Arata astfel:

Practic este ca un cerc prin care trecem aparent cu nici o posibiliate de a scapa si iesi din el.

 

Iata aceste roluri, in detaliu:

 

Victima

„Eu nu sunt OK dar ambii Persecutorul si Salvatorul sunt OK”

Victima incearca sa scape din rolurile ei devenind un Salvator sau un Persecutor, de obicei la un alt nivel (intr-un triunghi diferit, cu alti participanti care joaca roluri diferite).
Ei invinovatesc Persecutorii (cel care a abuzat/viata/destinul/partenerul/prietenii/rudele/oricine este in jur si accepta), si in extrema, tot ceea ce li s-a intamplat rau din punctul lor de vedere.

Ca exemplu perfect al victimei, cautati in Wikipedia.org definitia pentru Drama Queen.
Ironic, victima este cel mai puternic jucator in acest joc: o victima cu abilitati poate transforma Salvatorul in Persecutor („Este vina ta ca nu ma scoti din aceasta situatie”), poate transforma un observator inocent in Persecutor („Nu pot crede ca imi faci asta mie”), si poate chiar opri complet intregul triunghi, devenind constient/a de acest triunghi.

 

Persecutorul   „Eu sunt OK, tu nu esti OK, deci am o justificare sa te ranesc” Te ajut sa inveti lectia.

De obicei cineva care este victima altora si vrea sa-si dovedeasca puterea va deveni un persecutor. La un anumit nivel,  nevoia interna de a deveni persecutor este perceputa ca o slabiciune si nevoie de a compensa pentru asta. Din acest punct de vedere, persecutorul este o victima modificata.

Ca exemplu perfect al persecutorului, fa o alegere caci stii multe; ia doar ce iti face neplacut animalul tau si vezi ce simti atunci (da,practice si aici low drama). Nu vreau sa spun ca sunteti o drama queen, nici ca nu este iesire din acest joc, si este bine ca va dati seama ca o faceti).

 

Salvatorul   „Sunt OK, victima este OK, persecutorul nu este OK”. Chiar daca are intentii bune, poate avea sincromul de BURN OUT, daca actiunile sale sunt facute doar pentru altii fara sa se echilibreze in interior, fara sa aiba destula energie de a da celorlati. NU POTI DA CE NU AI TU PREA MULT, ca si apa in pahar care se revarsa. Numai daca te realimentezi din alte surse poti da fara sa te dezechilibrez.

La o prima impresie, nu e nimic gresit cu Salvatorul,el este cel bun, ceva la care sa aspiri. Doar ca nu e chiar asa. Mai curand sau mai tarziu, impartind o situatie in victima/persecutor/salvator te face parte din joc si aduce probleme in viitor. Salvatorul este totul despre a intra in mijlocul problemei, nu a da putere victimei.

Poti sa te gandesti probabil la cei pe care i-ai vazut iesind intr-o situatie abuziva, doar ca sa intre in alta.

Spunand victima ( de fapt salvand victima) ar insemna sa rupeti complet low drama, ajutand victim sa devina constienta de triunghi, si primul pas este sa nu joci acest joc oricat de tentant ar parea.

Daca acest lucru suna Spun sa nu salvati victima, e adevarat, cu o mica observatie: Ajutati victima numai daca ea cere ajutor. Asta inseamna ca e gata de o schimbare si sa faca un efort in acest sens. Atunci ajutati-o sa se ajute singura si astfel dati-i puterea inapoi in orice situatie nu numai in acea particulara imprejurare Vedeti-va de treaba dvs, altfel intrati in acest joc al triunghiului. Daca victima cere ajutor, puteti sa o faceti fara sa intrati in triunghi… Poate

Daca nu cere ajutorul, voi doar participati in jocul victimei de a obtine compasiune si voi va transformati in salvator care isi iroseste energia pentru ca celalalt nu e gata de o schimbare si ii place atentia obtinuta ca victima. Si astfel veti ajunge sa suferiti mai devreme sau mai tarziu. Modul in care puteti sa nu suferiti, este sa vedeti clar ca acest lucru nu va implica, nu are nici o legatura cu voi si orice implicare pe care o puneti este voluntara.

 

 Marea intrebare: CUM  IESIM din acest cerc aproape fara sfarsit?

CONSTIENTIZAND cand suntem in aceste roluri, IERTAND, ACCEPTAND (imbratisarea in meditatie si zicand te iert, iarta-ma, te iubesc, imi pare rau – poate ajuta), LUAND RESPONSABILIATEA vietii nostre si vazand imaginea de ansamblu. Devenind observatorul prin constientizare esti deja in afara triunghiului, deasupra lui, intelegand fiecare unghi in care ai fost inainte. Deci poti sa iei decizii mai bune intelegand toate aspectele problemei. In timp iesirea in acest rol de observator devine un reflex de a observa cand esti in unul din aceste roluri si sa fie decizia ta cat sa stai acolo.

De exemplu: a face pe bolnavul pentru a capata atentie. Corpul dvs cu adevarat devine bolnav mai des. O data ce ati inteles ca sunteti dumneavoastra care faceti aceasta alegere si ca aveti controlul asupra mintii si deci asupra creatiei vietii voastre, anuland aceasta conditionare, deveniti cu mult mai sanatos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *